Romênia, Cotidianul, Romeno

.Al 21-lea pachet de sancțiuni UE împotriva Rusiei ”îl lovește pe Putin unde îl doare mai tare: reduce liniile financiare pe care se bazează pentru a duce războiul”, spune șefa diplomației UE, Kaja Kallas, cu referire la sancțiunile adoptate pe 23 iulie. Un comunicat similar al președintei Comisiei Europene arată că au fost sancționate 32 de noi bănci din Rusia, peste 40 de nave din flota din umbră a Rusiei, 250 persoane fizice și juridice din Rusia, rafinării din Belarus care susțin mașina de război a Rusiei. Au fost sancționate și firme de criptomonede și platforme de tranzcționare a petrolului. A fost înghețat prețul petrolului din Rusia. S-a ”făcut un pas important” către interzicerea intrării combatanților ruși în UE, a mai spus Ursula von der Leyen.

Însă cea mai mare realizare a celui de-al 21-lea pachet de sancțiuni este ca a salvat, prin negocieri intense, unitatea UE, care părea garantată odată cu schimbarea guvernului Viktor Orban în Ungaria.

Prețul compromisurilor interne – diluarea sancțiunilor UE

Față de propunerile Comisiei Europene, noile sancțiuni sunt puternic diluate, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung. Planul pentru restricționarea importurilor de pește din Rusia a fost abandonat total, în urma opoziției Germaniei. Interzicerea intrării soldaților ruși in UE a rămas la acel ”prim pas” de care pomenea von der Leyen, din cauza opoziției Italiei și Franței, care nu vor să-și reducă veniturile din turism. Patriarhul Kirill rămâne nesancționat, în urma opoziției Bulgariei. Austria a obținut noi avantaje pentru banca Raiffeisen, care continuă să opereze în Rusia, în ciuda războiului din Ucraina.

O încercare de modificare a regulilor europene

Însă sancțiunile au fost diluate cel mai mult la presiunile Greciei, iar asta poate crea și un precedent potențial periculos în UE. Va fi posibil transportul gazelor lichefiate din Rusia de către companii europene, dacă contractele au fost încheiate înainte de începutul războiului de agresiune al Rusiei. Este o derogare cu dedicație pentru armatorii greci, în special Dynagas. Derogarea va fi revizuită anual de statele membre și poate fi eliminată doar prin unanimitate.

Grecia a dorit să intervină în prevederile unor sancțiuni care fuseseră adoptate în urmă cu un an (interzicerea importurilor de GNL din Rusia) și care sunt lege în UE in acest moment, nu parte a unui proiect de sancțiuni. Grecia a urmărit să revizuiască retroactiv prevederile unei legi UE. A obținut doar o derogare privind transportul gazelor lichefiate.

Armatorii greci pot aduce bani Rusiei

Compania Dynagas, operează cea mai mare flotă occidentală de tancuri GNL. Are inclusiv nave spărgătoare de gheață capabile să transporte gaz din zăcămintele rusești arctice. Contractele au fost încheiate aproape în totalitate înainte de izbucnirea războiului. Au o durată de până la 20 de ani. Dynagas și Rusia vor continua să obțină venituri de multe miliarde de euro. Alte state membre ale UE doreau, de fapt, să împiedice acest lucru.

Liderii UE se ascundeau confortabil în spatele lui Viktor Orban

Principala concluzie care se desprinde din negocierea acestui ultim pachet de sancțiuni a fost trasă de Politico. ”Ani de zile, Viktor Orban –  care a cultivat relații strânse cu Kremlinul și a amenințat în repetate rânduri că va bloca sancțiunile – le-a oferit altor capitale europene un paravan pentru a se opune unor măsuri mai dure. Acum, cu Peter Magyar la conducerea Ungariei și cu Budapesta nemaifiind un obstacol, aceste guverne sunt nevoite să își apere deschis obiecțiile”. Iar un diplomat european este si mai frustrat: ”Orban era dificil. Dar niciodată nu s-a opus unui întreg pachet de sancțiuni”.

Aderarea Ucrainei, următoarea mare confruntare din interiorul UE

În spatele vetourilor Ungariei se puteau ascunde convenabil și interesele naționale ale altor state. Erau interese legate de sancțiuni, însă cele mai mari se leagă de aderarea Ucrainei la UE. Țara se află în plin proces de aderare. Președintele Zelenski insistă asupra termenului 2028 pentru finalizarea procesului. Ungaria lui Viktor Orban se opunea aderării Ucrainei. Euractiv scria, în urmă cu o lună, că, fără Orban la putere, ”Ucraina se trezește urât din visul aderării la UE”.

Cancelarul Friedrich Merz se opune și a venit cu varianta creării unui statut de ”membru asociat” –  fără drept de vot – care să dureze până la îndeplinirea tuturor obligațiilor. ”Albania așteaptă de 11 ani, de ce ar dura doar câteva săptămâni cu Ucraina?”, spunea un diplomat european. Comisarul pentru Extindere, Marta Kos, a lăsat să se înțeleagă că Ucraina ar putea rămâne ”membru asociat” vreme de 15 ani. Sub o asemenea regulă, Croația, care a aderat in 2013, arm ai avea de așteptat dreptul de vot în UE încă doi ani.

Contrastul dintre discursul european și realitatea politică

Franța și Olanda sunt cei mai mari adversari ai aderării Ucrainei. Sunt țări in care, cel mai probabil, vor fi necesare referendumuri pentru admiterea Ucrainei, scrie The Guardian. În 2005, înaintea referendumului francez pentru Constituția Europeană (respins de francezi și olandezi), Franța a modificat Consitutuția. Orice tratat care prevedea aderarea unui nou stat la UE urma să fie ratificat prin referendum. Prevederea a fost îndulcită apoi – lărgirea UE poate trece cu votul a trei cincimi din Parlament. Atunci, exista perspectiva aderării Turciei la UE. Însă și greutatea populației și problemele economice cu care vine Ucraina va face dificilă trecerea unui asemenea tratat în Franța. Ascensiunea dreptei naționaliste în țările UE va face și mai puțin probabilă extinderea cu un stat cu populație mare și agricultură și infrastructură care vor ”mânca” fondurile UE.

Hopul de care s-a lovit ultimul pachet de sancțiuni împotriva Rusiei lasă să se întrevadă cât de mare este distanța dintre retorica oficială și zâmbetele liderilor UE când vine vorba despre susținerea Ucrainei și aderarea țării la UE și realitatea politică din capitalele europene.